Statistic vorbind, șansa de supraviețuire a unui om prins de avalanșă scade drastic după aproximativ 18 minute. Tot statisticile ne arată că peste 90% dintre accidentele legate de avalanșe sunt cauzate de aceleași persoane implicate în acel accident. Ce putem învăța de aici este că informarea constantă și antrenarea în a detecta/recunoaște terenul pe care mergi și estimarea corectă a pericolelor, îți pot salva viața.
Potrivit EAWS (Serviciile Europene de Avertizare privind Avalanșele), o avalanșă este o masă de zăpadă care se mișcă rapid în volume adesea depășind 100 m³ și cu o lungime minimă de 50 de metri. Avalanșele apar atunci când stratul de zăpadă aflat pe o pantă (în general între 28 și 45 de grade) se desprinde.
Dimensiunile, caracteristicile și viteza de deplasare sunt variabile și sunt utilizate pentru a determina gradul lor de pericol.
Există diverse clasificări ale avalanșelor pentru a determina tipul acestora. Cea mai obișnuită este clasificarea avalanșelor în funcție de gradul de fermitate al zăpezii, care sunt împărțite în trei tipuri:
Avalanșa de tip placă: determina eliberarea bruscă a unei plăci de zăpadă pe o pantă de munte. Asta înseamnă ca placa alunecă peste stratul slab de zăpadă.
Avalanșa de tip pulbere: este alcătuită dintr-un praf fin, uscat, în care cea mai mare parte a zăpezii curgătoare este suspendată în aer datorită turbulenței. Pot atinge viteze cuprinse între 100 și 300 km/h.
Avalanșa de zăpadă umedă este alcătuită din mase de zăpadă umedă. Chiar dacă viteza este mai mică decât cea a zăpezii uscate și au tendința de a avea distanțe mai scurte, impactul asupra obstacolelor tinde să fie mai mare datorită densității sale mai mari.
În plus, mai sunt si alte două tipuri de avalanșe pe care ar trebui să le cunoaștem:
Avalanșă de gheață sau avalanșă cauzată de căderea unui serac (placă de gheață): gheața se rupe în zone abrupte de pe ghețari. Unele avalanșe de gheață duc la avalanșe de zăpadă pulbere.
Avalanșa de tip placă la adâncime completă: acest tip de avalanșă alunecă pe sol și mătură solul și alte detritusuri. Acestea apar adesea în primăvară cand zapada începe sa se topeasca.
Sunt trei factori care pot declanșa o avalanșă, iar aceștia sunt:
Natural: Acest lucru se întâmplă spontan, fără nicio interferență sau forță externă.
Accidental: Acesta se datorează unei încărcături suplimentare pe stratul de zăpadă, cum ar fi cea cauzată de un schior, o persoană care practică snowboarding, un animal sau o mașină care trece în apropiere.
Artificial: Indus, de exemplu, cu explozibili pentru a reduce pericolul de avalanșe.
Conform Serviciilor Europene de Avertizare cu Privire la Avalanșe iată 5 situații tipice care pot produce o avalanșă și de care ar trebui sa ții cont:
1. Zăpadă nouă
2. Zăpada adunată de vânt
3. Strat persistent slab
4. Zăpadă umedă
5. Zăpadă alunecoasă
Problema cu zăpada nouă (=zăpada căzută recent) este ca acționează ca o încărcătură suplimentară la stratul de zăpadă existent, iar lipsa de coeziune între particulele de zăpadă nu ne ajuta nici ea. În general, aceste probleme pot apărea în timpul ninsorii sau în zilele următoare.
Avalanșele cauzate de zăpada adunată de vânt sunt create prin acumularea de zăpadă transportată de vânt pe alte straturi slabe de zăpadă. Aceste avalanșe pot fi declanșate în timpul unei furtuni de vânt sau chiar câteva zile mai târziu.
Avalanșele datorate straturilor persistente slabe apar atunci când există o încărcătură suplimentară pe un strat vechi de zăpadă cu straturi deja slabe. Acest pericol poate dura săptămâni, luni sau chiar întregul sezon de iarnă.
Problemele asociate cu zăpada umedă apar din cauza slăbirii stratului de zăpadă datorită ploii sau topirii cauzate de creșterea temperaturilor. Trebuie să fii precaut în timpul acestor evenimente meteorologice, precum și în zilele următoare.
Avalanșele de zăpadă alunecoasă sunt un risc provocat de un strat gros, omogen de zăpadă sau chiar unul cu puține straturi, care poate aluneca pe teren alunecos (ex: cel acoperit cu iarbă sau pietriș). Această problemă poate dura zile, luni sau întregul sezon.
Când stratul de zăpadă este destul de stabil în general, se referă la o condiție favorabilă. Dar ar fi bine să ținem cont de faptul că nu există zero pericol.
Pentru a clasifica nivelul pericolului de avalanșă, există Scara Europeană a Pericolului de Avalanșă, o scară cu cinci nivele în care pericolul variază în funcție de stabilitatea stratului de zăpadă și probabilitatea declanșării acestuia. Se ia în considerare, de asemenea, dimensiunea avalanșei potențiale și numărul de versanți unde poate avea loc.
Pentru a practica în siguranță sporturile de iarnă în munți, informațiile, echipamentul potrivit și antrenamentul sunt de baza. Pe scara europeană a pericolului de avalanșă, nivelul 1 se referă la un nivel scăzut de pericol, în timp ce nivelul 5 indică un pericol foarte mare.
În cazul unei avalanșe, echipamentul de siguranță poate fi cel care sa iti salveze viața și este alcătuit din patru elemente esențiale: transmițător de avalanșă sau semnalizator de avalanșă, lopată, sondă de avalanșă și cască. Poți să iei în considerare și un Set avalanșă ARVA EVO 4 V2 lopată + sondă + DVA EVO 4 V2, un produs conceput pentru activitățile la munte, unde există risc de avalanșă (set complet cu DVA, lopată, sondă).
În plus, recomandăm și alte obiecte de siguranță, cum ar fi un kit de prim ajutor și o pătură termică, precum și suficientă apă și mâncare.
Pe langa cele de mai sus, sunt doua produse disponibile pe piata care-ti pot crește considerabil șansele de supraviețuire în cazul în care ai fost prins de o avalanșă: rucsacurile cu airbag și Avalung, care este un dispozitiv de respirație pentru cei îngropați de o avalanșă.
Checklist înainte de orice traseu pe munte:
- informează-te cu privire la condițiile meteorologice și de zăpadă:
verifică buletinul nivologic emis de ANM
- sună la Salvamontul din zona respectivă și solicită detalii despre zăpadă, traseu, eventuale spune-le ce drumetie vrei să faci și vezi ce recomandări îți pot da.
- determină caracteristicile terenului pe care vei merge
- cunoaște grupul care va participa la drumeție, antrenamentul și experiența fiecăruia
- ia cu tine o hartă a zonei respective.
Cu alte cuvinte, folosește orice sursă de informare despre zona unde urmează să mergi. În partea stângă, poți vedea un exemplu de buletin nivologic.
Pe scara europeană a pericolului de avalanșă, nivelul 1 se referă la un nivel scăzut de pericol, în timp ce nivelul 5 indică un pericol foarte mare.
Harta și menționarea nivelului de avalanșă sunt însoțite de texte care descriu starea zapezii și ne pot oferi informații esențiale despre potențialele avalanse.
Indiferent ca este vara sau iarna, ca regulă generală, nu este recomandat să mergi singur, și dacă totuși o faci trebuie să spui unei alte persoane despre itinerarul planificat și timpul estimativ petrecut pe traseu.
Pentru a evalua condiția zăpezii, putem realiza unele dintre numeroasele teste rapide in situ care există (cum ar fi bastonul de schi, foarfeca de mână, testul de pistă paralelă, virajul sau tăierile de panta) sau mai elaborate (cum ar fi testul coloanei extinse, testele de comprimare sau Rutschblock), dar „pentru a face acest lucru trebuie să fii antrenat și să știi cum să interpretezi rezultatele”.
În timp ce urmăm traseul, trebuie să fim atenți la semnele de avertizare care indică o posibilă avalanșă. Iată ce ar trebui să ai în vedere:
1. Avalanșe recente în zona
2. Sunete goale (un sunet gol făcut atunci când un strat slab se prăbușește sub zăpadă)
3. Movile recente împrăștiate de vânt (cornișe, dune, eroziune...)
4. Îngroșarea stratului recent de zăpadă (peste 30 cm, în general)
5. Coeziune bruscă cauzată de ploaie sau o creștere a temperaturii
6. Atenție mare la zonele predispuse la avalanse, respectiv văile sau versantii cu o panta de peste 25 grade, cu un teren în care predomina pășunile, pajiștile și o orientare în care soarele bate o lungă perioada de timp (în special în lunile de primavara).
În zonele expuse avalanselor este recomandat să mărim spațiul dintre membrii grupului astfel încât doar o persoană să fie în zona periculoasă, să ne uităm reciproc pentru fiecare dintre membrii grupului, să ne oprim doar în zone sigure și să ne deplasăm ușor pentru a evita viraje abrupte sau căderi.
Iar dacă ai cel mai mic dubiu ca traseul nu este sigur, cel mai bine este sa te întorci. Muntele ramane acolo si te așteaptă și altă dată, în condiții mai bune.
