Pe poteci de munte: Ghid pentru începători

Nu este relevant doar ce punem în rucsac, ci și în ce rucsac punem. Rucsacul trebuie ales în funcție de drumeția pe care o facem. Pentru drumeții scurte, simple, de o zi, un rucsac de maxim 30 litri este suficient. Cu cât rucsacul este mai mare, cu atât tindem să îl umplem cu mai multe lucruri inutile, fapt care nu ne va ajuta deloc pe traseu. Alege rucsacuri de munte, nu de plimbare prin oraș, care se așează bine pe spate și care îți pot oferi susținere pe șolduri și la piept. Să mergem doar cu o borsetă cu gândul că „traseul e scurt, nu am nevoie de mare lucru” nu este, de asemenea, o soluție.
Rucsacul trebuie adaptat lungimii traseului și echipat în funcție de 3 factori.
1. Ce am nevoie pe traseu dacă totul merge bine?
2. Ce aș putea avea în rucsac să îmi fie de ajutor dacă nu totul merge bine? (de exemplu – poate plouă, iau și pelerină; poate se va întuneca, iau și frontala; poate bate vântul mai tare decât cred, iau și un windstoper; poate mă rănesc într-o piatră, iau și trusa de prim ajutor etc.)
3. Ia să pun rucsacul în spate. Ah, nici nu îl pot ridica? Trecem din nou prin punctele 1 și 2 și scoatem tot ce nu servește niciunuia dintre ele.

Indiferent de anotimp, alege să te îmbraci în straturi. Dacă porți un tricou și o geacă cu confort termic de -20 de grade iarna în Bucegi, vei avea de ales fie să mori de cald, fie să mori de frig. Pe măsură ce urci te vei încălzi și poți da câte un strat jos, pentru a echilibra temperatura corpului. Alege haine din materiale respirabile și care se usucă rapid, nicidecum haine de bumbac. Chiar dacă ai văzut la meteo că va fi soare și cald, nu trebuie să îți lipsească niciodată din rucsac o pelerină de ploaie și o husă pentru rucsac.

Indiferent cât de atent te știi, trusa de prim ajutor nu este o variabilă ci o necesitate, chiar și pe cel mai scurt și mai banal traseu.

Nu uita să pui în rucsac și necesarul de apă de care are nevoie corpul tău pentru a face față efortului.
Verifică dacă ai surse de apă pe traseu, pentru a nu căra inutil, dacă poți alimenta pe drum. Poți
suplimenta cu magneziu și alte vitamine și minerale, pentru un boost de energie. Alege cantitatea și tipul de mâncare, precum și micile snak-uri în funcție de plăcerile tale și de lungimea traseului. Dacă decizi să iei masa la o cabană de pe traseu, asigură-te că este deschis sau că servesc masa. Caută să ai mereu un extra snack într-un buzunar al rucsacului, nu știi niciodată când îți vei mulțumi pentru el.
Ia în calcul folosirea unor bețe de trekking, chiar dacă la început nu vei fi foarte confortabil cu ele.
Folosite corespunzător, acestea pot prelua până la 30% din greutatea corpului. La urcare vor face minuni pentru condiția ta psihică, iar la coborâre pentru condiția fizică.

Nu este relevant să alegi piese de echipament scumpe, ci potrivite cu traseul pe care îl vei parcurge și cu momentul anului. Nu este nicio problemă dacă pe un traseu de vară porți un șort sau o pereche de colanți pe care îi folosești la sală, dar poate fi o adevărată problemă dacă vei purta și adidașii de la sală.
Alege bocanci de munte cu talpă aderentă și care îți fixează bine glezna. Recomandabil ar fi să îi porți prima dată la o plimbare, pentru a te asigura că nu te incomodează și că nu îți fac răni sau bătături. Nu uita să alegi un număr puțin mai mare, pentru a nu te răni la coborâre. Șosetele, sunt și ele, la fel de importante ca și bocancii. Până la urmă, piciorul tău întâi ia contact cu ele, abia apoi cu bocancii. Materialul nu trebuie să fie alunecos, să fie călduroase, dar respirabile.

Într-un mod cât se poate de intuitiv. Rucsacurile de munte sunt prevăzute cu buzunare și accesorii
pentru a facilita accesul la lucrurile de care avem nevoie frecvent, precum sticla de apă, șervețele, fluier etc. fără a fi nevoie să lăsăm rucsacul jos de fiecare dată. Distribuie în mod echilibrat hainele în rucsac, pentru a se așeza cât mai bine pe spate. Nu le împături ca și când le-ai așeza în șifonier, ci rulează-le.

Pune deasupra lucrurile de care e posibil să ai nevoie rapid – o geacă de ploaie, un snack, apa, și mai jos lucrurile pe care știi că le vei folosi la pauză – mâncarea, poate un mic izopren, un tricou de schimb etc. Lucrurile mai grele se așează la baza rucsacului.

Nu privi un rucsac de munte ca pe o valiza cu care mergi în concediu. Nu trebuie să îl deschizi cu totul și să scormonești în el de fiecare dată când ai nevoie de ceva. În rucsacul de munte fiecare lucru trebuie să aibă locul lui, iar tu să îl cunoști prea bine și să te folosești de el cu efort minim. Cu fiecare nouă tură pe munte vei putea să îți dai seama singur ce îți folosește cu adevărat din echipamentul pe care îl iei cu tine și vei renunța la surplusul care nu îți este de ajutor, ci doar te îngreunează.

E păcat să nu ne folosim de beneficiile tehnologiei atunci când mergem pe munte. Un minim de aplicații ar trebui să existe pe telefonul fiecărui montaniard. Poate nu vei avea nevoie de ele nicicând, ceea ce este mai bine și mai de dorit decât să ai nevoie de ele, și să nu le ai. Iată câteva dintre preferatele
noastre:
* Aplicația Salvamont – este una foarte utilă și versatilă. Nu doar că te poate îndruma în organizarea traseului montan dorit, dar îți oferă contacte ale unor puncte de interes de pe traseu și, în caz de pericol, vei putea fi reperat cu ușurință de salvamontiști.
* O busolă – anumite telefoane au deja o astfel de aplicație instalată. În caz contrar, este recomandabil să descarci una, pentru a te putea localiza la nevoie.
* O lanternă foarte puternică – recomandabil este să ai întotdeauna frontala cu bateriile încărcate în
rucsac și nu să folosești telefonul mobil pe munte, pentru a-ți lumina calea. Cum se poate întâmpla să uiți sau să rămâi fără baterii, descarcă preventiv o aplicație cu lanternă. Lanterna telefonului nu este suficientă pentru a fi folosită noaptea pe munte. Nu uita să pui telefonul pe mod avion pentru a prelungi viața bateriei.
* Aplicația Munții Noștri este o resursă utilă de studiat atât înainte de intrarea în traseu, cât și în timpul lui. Cu ajutorul ei poți vedea cât mai ai din traseul parcurs și să te orientezi, în cazul în care nu ești sigur ce marcaj ar trebui să urmezi dintr-un anumit punct.
* Nu folosi niciodată Google Maps pe munte. Dacă dorești o hartă urbană potrivită, cât de cât și pe
munte, poți încerca Mapy sau Maps.Me. Dacă dorești să le folosești offline, nu uita să descarci de acasă zona dorită, altfel hărțile nu vor funcționa.

Nu trebuie să fii sportiv de performanță pentru a merge pe munte, este relevant doar să alegi un traseu  potrivit condiției tale. Chiar dacă ea se va îmbunătăți pe măsură ce vei merge mai des pe munte, alegerea traseului nu se face în funcție de condiția la care aspiri, ci de condiția pe care o ai. Nu supraestima efortul pe care îl vei putea face. Dacă la sală nu mai poți, te oprești, te urci în mașină și în câteva minute ești acasă, pe canapea. Pe munte, dacă nu mai poți, nu te poți teleporta acasă, trebuie fie să termini traseul, fie să te întorci și să refaci prima parte. Iar uneori poți fi prea epuizat pentru oricare dintre ele. Frumusețea unui traseu nu este direct proporțională cu lungimea lui. 
Poți întâlni peisaje spectaculoase și într-un circuit de 5 km. De-a lungul anilor, am întâlnit pe munte oameni de absolut toate vârstele, de la copilași în marsupiu, la bătrâni de +80 de ani, oameni foarte fit, supraponderali sau cu diverse handicapuri. Asta nu înseamnă că toată lumea poate merge pe orice traseu, ci că există, cu siguranță, câte un traseu pentru toată lumea. Asigură-te că îl alegi corespunzător pe cel care răspunde nevoilor tale.

În niciun caz singur și, de preferat, nici cu cineva care te va lăsa singur dacă este nemulțumit de ritmul tău de mers. Dacă nu ai prieteni care merg pe munte, poți găsi nenumărate grupuri publice care fac asta. Asigură-te că te documentezi temeinic înainte de a merge cu un astfel de grup. Un grup foarte eterogen format din necunoscuți sporește șansele de a fi abandonat pe traseu dacă nu ai un ritm mulțumitor pentru lider. 

De asemenea, nu adera la un grup format doar din începători. Similar primelor ore de șofat, ai nevoie de cineva mai experimentat în dreapta cel puțin 2-3 ture. Chiar și atunci când mergi cu un grup informal sau într-o tură organizată cu ghid este obligația ta să te documentezi despre tură, să studiezi traseul pe hartă și să analizezi realist dacă tura este potrivită pentru tine. Dincolo de neplăcerea pe care o vei simți chiar tu când vei vedea că puterile îți sunt depășite de solicitările turei, vei ține în loc și restul grupului. Analizează și decide luând în calcul toți factorii.

Sub nicio formă nu alege să mergi singur, chiar dacă ești o persoană independentă, obișnuită să se
organizeze și să călătorească singură. Pe munte pericolele sunt radical diferite față de cele dintr-un
citybreak. Dacă este un loc în lume în care nu aș recomanda cuiva să meargă singur, acela este muntele.

După ce ajungi pe vârf, te bucuri, faci fotografii și iei o binemeritată pauză, începe cu adevărat partea mai dificilă din traseu, fie că revi pe același drum sau continui într-un circuit. Miza unei drumeții nu este vârful, ci ca tu să ajungi bine, înapoi acasă. 

La întoarcerea de pe traseu trebuie să fii cel puțin la fel de atent precum ai fost la începutul lui. Relaxarea survenită odată cu atingerea vârfului poate duce la lipsă de concentrare și la mai puțină atenție, implicit, la mai multe șanse de accidentare. Energia scade și ea, odată ce punctul de maxim interes a fost atins și, în plus, intervine oboseala fizică și psihică. Nicio parte a unui traseu nu este mai puțin importantă decât cealaltă, fii prezent de la început până la sfârșit, chiar dacă entuziasmul scade pe măsură ce oboseala crește.

Indiferent cât de bine pregătit și documentat ești, situații de urgență pot apărea și este bine să fii
pregătit pentru ele. Printre acestea se pot număra accidente ale coechipierilor sau ale altor drumeți. Un curs de prim ajutor te poate scoate din multe încurcături, pe munte și nu numai. Asigură-te că ai la îndemână numerele de telefon necesare pentru a cere ajutor și că știi să te orientezi pentru a explica unde te afli. 

Animalele sălbatice pot fi un alt pericol. Nu uita că tu te afli pe teritoriul lor și că, la nevoie, tu ești cel care este normal să se retragă, iar nu ele. Ideea este că niciunul dintre voi nu dorește în mod neapărat o întâlnire. În majoritatea cazurilor, dacă te zăresc, se vor retrage ele. Dacă ai senzația că ai auzit ceva, poți folosi un fluier. Este suficient, animalele nu se vor retrage mai rapid dacă mergi cu muzica dată la maxim prin pădure. Nu lua niciodată un animal sălbatic prin surprindere, sunt șanse mari ca la final tu să fii cel mai surprins. Dacă poți evita zona în care se află, fă-o, dacă nu este posibil, fă-ți simțită prezența. În situații de retragere fă asta calm, fără mișcări bruște, îndepărtându-te cu fața la animal, dar fără a-l privi în ochi. Reține că fuga nu este niciodată o soluție. Nici cel mai tare ultramaratonist din lume nu ar putea ajunge la finiș vreodată în fața unui urs.