Drumețiile la munte alături de câini

Deși unele rase sunt mai atletice sau mai active decât altele, în principiu, orice câine care nu are probleme grave de sănătate poate merge pe munte, pe trasee adaptate nevoilor sale. Asemeni unui copilaș, cu cât va fi expus unei activități mai curând, cu atât o va deprinde mai repede și îi va plăcea mai mult. 
Totuși, în primele luni de viață nivelul de efort trebuie să fie unul foarte scăzut, pentru a nu afecta dezvoltarea câinelui și crescut treptat. 
Până la vârsta de 3 luni, sistemul lui imunitar este foarte nesigur, astfel că este periculos să îl scoți în zone frecventate de alte animale. 
În plus, până la 6 luni, musculatura lui are nevoie de activitate constantă, dar diminuată. 
Câțiva zeci de kilometri pe zi până la vârsta de jumătate de an pot avea efecte negative în timp și îl pot predispune la diverse boli ale oaselor, mai târziu. 
Poți începe cu plimbări tot mai lungi prin oraș sau cu urcări ușoare, pentru a-l pregăti pentru primele drumeții. Am văzut cockeri spanioli pe diverse trasee dificile de iarnă în Munții Făgăraș, precum și bichoni maltezi pe Creasta Pietrei Craiului. Câinii noștri pot mai mult decât ne putem imagina noi despre ei, trebuie doar să îi încurajăm în direcția în care dorim.

Așa cum alegi pentru tine ce vei purta, în funcție de diverse considerente, tot tu trebuie să alegi și ce va purta câinele. 
◾ În mod ideal chiar dacă este foarte ascultător, este util ca el să poarte o zgardă sau un element pe care să fie trecut numele și un număr de contact. 
◾ Apoi, indiferent dacă alegi să îl lași liber sau îl vei duce în lesă, este important să ai cu tine o lesă, pe care să o folosești în anumite momente, precum în proximitatea zonelor cu trafic, la o pauză, poate, în apropierea unei cabane, sau pur și simplu dacă dorești să stea lângă tine și, din diverse motive, este atras de altceva. 
◾ În cazul în care nu ai siguranța faptului că revine de fiecare dată când îl chemi, dar dorești totuși să îi oferi libertate, poți folosi, pentru început, o lonjă de 15 metri, în loc de lesă. Astfel se va depărta și va câștiga autonomie, dar nu mai mult decât îți dorești tu. Atenție la utilizarea ei în grupuri mai mari sau pe poteci înguste, deoarece ar putea încurca bunul mers al turei.
◾ În cazul în care îți este teamă de anumite reacții pe care le-ar putea avea, poate este util să porți la tine o botniță, pe care să o ai la îndemână, în caz de nevoie.

Un posibil pericol pe care nu trebuie să îl scapi din vedere este prezența stânelor și a cabanelor păzite de câini pe care le poți întâlni pe traseu. Desigur, acestea pot fi un pericol și doar pentru tine, în lipsa câinelui tău, dar el va fi mult sporit astfel. Recomandabil, cu precădere în perioadele în care stânele urcă la munte, este să studiezi zonele în care acestea sunt amplasate (aproximativ, desigur, mai ales dacă ele sunt în mișcare). Există numeroase grupuri de drumeții montane pe care poți adresa o întrebare, poți suna la salvamont sau la o cabană de pe traseu. Există și situații în care stânele pot fi evitate, dar nu este o garanție. 
Asigură-te că, dacă totuși alegi un traseu pe care sunt stâne, că în zonele de risc cățelul se află lângă tine. De cele mai multe ori, poți vedea stâna de la distanță și o poți evita, sau poți lăsa cățelul în urmă cu cineva, în timp ce tu te apropii de ciobani și rogi să țină câinii. Aceștia sunt dresați să apere turma de orice mișcă și are miros străin. Puțin probabil să te atace pe tine, dar nu îți oferă nici această certitudine nimeni. 
Dacă există o cabană pe traseu, poți suna în avans să întrebi dacă este periculos sau nu să mergi pe traseul acela cu câinele tău. Nu uita că, așa cum tu poți vedea stânele și câinii de la distanță, ei te pot simți și mai de la distanță. Sub nicio formă nu trebuie să alegi un astfel de traseu dacă există riscul ca tocmai câinele tău să instige la încăierare.

Dacă la finalul drumeției cățelul ajunge acasă plin de noroi și tăvălit prin diverse pe care nu le vom mai enumera aici, puțin probabil să îl lași să sară așa în pat, indiferent cât de obosit vei fi. Și nici nu îi vei spune „mergi de te spală, altfel dormi afară!”. Așa cum ție nu îți cade bine să dormi sau să claci prin diverse prin casă ca urmare a aventurii voastre, nici altor drumeți nu le cade bine să calce prin ce lasă el în urmă. Nu parca lângă cuierul din hol punguțele de unică folosință, pune-le și pe ele în rucsac. Dacă tu știi să rezolvi treburile discret și ferit, el nu. Și da, și alte animale își fac treburile pe unde apucă, dar ursul din pădure nu e responsabilitatea ta. Cățelul tău, da.

Probabil că te bucuri când treci printr-o pădure deasă și vezi că arborii sunt la locul lor și că își îndreaptă, falnic, crengile spre cer. Probabil că te bucuri când vezi că în apele pâraielor de munte sunt pietre și frunze, iar nu peturi și mucuri. Probabil că te bucuri când vezi orice element de natură care e la locul lui și e în perfectă simbioză cu tot ceea ce îl înconjoară. Nu e de mirare deci, că ai sentimentul ăsta de „la locul lui” și când îți vezi partenerul blănos alergând prin văi și pe creste, tupilându-se în iarba înaltă, tăvălindu-se în zăpadă sau frunze, fugărindu-se în joacă cu alți căței, lătrându-se sau scufundându-se în bălțile pline de noroi de pe traseu. E locul lui acolo, iar acesta e felul lui de a-ți mulțumi. Sigur, vei întâmpina diverse situații pe traseu pe care, poate, nu le vei putea gestiona tu. Dar, atât cât poți, pregătește-te de acasă și alege înțelept de acolo. Traseul nu e locul în care să rezolvi probleme, ci cel în care să te bucuri de natură și de compania, poate, cea mai sinceră, devotată și autentic aducătoare de fericire pe care o vei avea în viața asta.