INSOLAȚIA: CE ESTE, CUM O PREVII

Insolatia si hipertermia ➤Factori de risc pentru insolatie ➤Tipuri de insolatie ➤Simptomele insolatiei ➤Primul ajutor in insolatie ➤Prevenirea insolatiei

INSOLAȚIA: CE ESTE, CUM O PREVII

Insolația, numită și hipertermie, este un complex de simptome cauzate de supraîncălzirea corpului. Această stare se instalează, de cele mai multe ori, ca urmare a expunerii prelungite la soare, a temperaturilor ridicate ale mediului ambiant sau atunci când se face efort fizic în soare ori când este foarte cald.

Procesele de termoreglare și câteva detalii

Organismul uman este setat să funcționeze ideal, atunci când temperatura corpului este în jurul valorii de 36-37 de grade Celsius. Variația temperaturii corporale, în plus sau în minus, pune în funcțiune mecanismele de termoreglare. În linii foarte mari, aceasta înseamnă contracții musculare involuntare (secuse) care produc căldură când temperatura scade, sau transpirație, care, prin evaporare, răcește corpul, atunci când este cald. Dacă limitele de adaptabilitate sunt mult depășite, organismul nu mai poate menține temperatura ideală și apare hipotermia (răcirea accentuată a corpului) sau hipertermia (creșterea temperaturii). Ambele situații afectează echilibrul general al organismului, printr-o serie de simptome specifice.

Hipertermia este caracterizată ca fiind o afecțiune cauzată de expunerea la căldură (temperaturi ridicate). Mecanismele de termoreglare la căldură devin mai puțin eficiente peste 35 de grade Celsius, mai ales pentru că transpirația se evaporă prea repede pentru a răci corpul. Odată ce temperatura corpului depășește 40 de grade Celsius, persoana este considerată hipertermică.

Riscurile sunt mai mari în cazul copiilor mici, al persoanelor sub 14 ani și al celor de peste 65, dar insolația cu efecte grave poate apărea la orice vârstă. Fenomenele asociate cu hipertermia pot să apară și atunci când efortul fizic susținut se desfășoară în aer liber ori când temperaturile exterioare sunt foarte ridicate, ca urmare a faptului că activitatea musculară produce o mare cantitate de căldură.

Trebuie făcută distincția dintre hipertermie și febră. Aceasta din urmă este un simptom asociat cu infecțiile, iar mecanismele care o produc sunt diferite. În cazul febrei, hipotalamusul – structură cerebrală ce are, printre altele, și funcția de a controla și regla temperatura corpului –  reacționează, ridicând temperatura ca mijloc de luptă împotriva agenților infecțioși sau toxinelor, ca reacție a sistemului imunitar. În cazul hipertermiei, termostatul hipotalamic rămâne același, iar mecanismele de răcire nu pot face față la căldură. Este important de notat că antitermicele uzuale nu au niciun efect în cazul insolației și al hipertermiei. 

INSOLAȚIA: CE ESTE, CUM O PREVII

Cauzele insolației

Principalele cauze care duc la apariția insolației sunt:

- expunerea prelungită la temperaturi ridicate;
- expunerea prelungită la soare;
- absența unui consum adecvat de lichide și deshidratarea prin transpirații abundente;
- activitatea intensă, în condiții de temperatură ridicată (insolația de efort);
- un echipament inadecvat, care împiedică transpirația să se evapore, ceea ce blochează procesul natural prin care organismul se răcește;
- consumul de alcool;
- dezechilibrul hidroelectrolitic, provocat de o dietă hidrică și alimentară incorectă, combinat cu efort sau temperaturi exterioare ridicate;
- o serie de afecțiuni preexistente (disfuncțiile tiroidiene, obezitatea) pot favoriza apariția insolației prin ineficiența mecanismelor de termoreglare.
Este de precizat că fiecare persoană are un nivel specific de toleranță la căldură, care poate varia în funcție de starea generală de sănătate, gradul de pregătire fizică, greutate, vârstă, capacitatea de efort, dietă și consumul de lichide și electroliți.

De asemenea, este de menționat faptul că, în timpul activității fizice, căldura produsă de mușchii care lucrează poate crește de până la 15-20 de ori, comparativ cu perioada de repaus fizic, în exact aceleași condiții de temperatură exterioară. Aceasta se traduce printr-o creștere a  temperaturii corpului, cu un grad la fiecare cinci minute. În condiții normale, mecanismele de termoreglare pot menține la valori fără risc temperatura corpului, prin creșterea fluxului sanguin la nivelul mușchilor și prin vasodilatație și transpirație la nivelul pielii. Acest mecanism fiziologic de „răcire” poate funcționa eficient, atât timp cât este susținut de o hidratare corectă, combinată cu un aport optim de electroliți. În cazul în care aportul de lichide scade, se produce vasoconstricția, pentru a reduce pierderile hidrice și pentru a conserva volumul sanguin, dar acest fenomen duce la creșterea rapidă a temperaturii corporale, ceea ce cauzează hipotermie și insolație de efort, cu toate simptomele și efectele aferente.  

Un alt element important, general valabil, dar esențial în cazul persoanelor care fac efort fizic în condiții de temperatură ridicată, este echipamentul adecvat. Pe de o parte, acesta trebuie să permită evaporarea transpirației, element esențial al procesului de termoreglare, cu scop de reducere a temperaturii corporale, iar pe de alta, este necesar să lase libere zonele cutanate de pierdere a căldurii (gâtul, axilele, coapsele interioare). 

Factori de risc

Sensibilitatea la căldură, ca urmare a unor factori de risc asociați, poate fi mai mare în cazul unor persoane, ceea ce face ca acestea să fie mai predispuse la a face insolație, prin expunerea la soare și căldură, sau insolație de efort.

Cei mai comuni factori de risc sunt expunerea bruscă la căldură ridicată, care se poate asocia cu șoc termic, cum ar fi, de exemplu, a intra într-o mașină care a stat la soare sau a trece dintr-un mediu confortabil din punct de vedere termic în unul cu temperatură ambientală foarte ridicată. Reacțiile organismului depind de durata expunerii.

Un factor de risc suplimentar îl reprezintă umiditatea relativă a aerului. Temperaturile ridicate sunt mai ușor de suportat într-un mediu cu umiditate relativă scăzută, pentru că sunt favorizate evaporarea transpirației și răcirea corpului.

Unele ocupații, cum ar fi cazul lucrătorilor în construcții sau al fermierilor și militarilor și oricare  alte activități unde, prin natura muncii, oamenii stau mult timp în aer liber, pot prezenta un risc crescut de a suferi de insolație. De asemenea, exercițiile fizice excesive, într-un climat foarte cald, pot pune o persoană în pericol de hipertermie.

Unele medicamente și anumite condiții de sănătate pot afecta capacitatea organismului de a se răcori în mod eficient. Astfel, hipertensiunea arterială, asociată cu o dietă care impune un aport redus de sodiu, poate reprezenta un risc suplimentar de a face hipertermie. Diureticele, utilizate pentru tratarea unor probleme cardiace, pot interfera, de asemenea, cu termostatul intern al corpului sau pot provoca dificultăți în a rămâne suficient de hidratat. Unele sedative și tranchilizante, precum și beta-blocantele și antihistaminicele pot avea, de asemenea, același efect.

În principiu, orice afecțiune care poate fi asociată cu un proces de deshidratare duce la un risc mai mare de insolație și hipertermie.

Persoanele supraponderale și obeze pot avea reale probleme în menținerea temperaturii corporale, în condițiile unui mediu fierbinte, vara. La fel și persoanele care au probleme circulatorii, diabet, disfuncții tiroidiene, tulburări mentale, cum ar fi demența senilă sau boala Alzheimer, sau afecțiuni ale glandelor sudoripare ori unele afecțiuni cronice renale și pulmonare au un risc crescut de a face insolație, în condițiile unui mediu cald.

Copiii, în special cei mici (cu vârsta sub patru ani), și persoanele în vârstă (mai ales cele peste 65 de ani) sunt mai expuși la a avea suferințe provocate de expunerea la căldură sau soare: pe de o parte, pentru că tind să fie mai puțin conștienți de schimbările de temperatură, iar pe de alta, pentru că mecanismele de termoreglare nu funcționează la modul ideal. La copii, pierderile hidrice sunt foarte rapide, iar în cazul celor în vârstă, rezervele de lichide organice sunt reduse. Copiii au, de asemenea, o rată metabolică mai mare și nu se răcesc la fel de eficient prin transpirație ca adulții, iar sugarii au un sistem termoreglator imatur. 

INSOLAȚIA: CE ESTE, CUM O PREVII

Tipuri de insolație

Insolația apărută prin expunerea exagerată la soare este asociată, uneori, cu hipertermia. Acesta se poate manifesta local sau general și este combinată cu arsuri solare, apărute pe piele, umeri, piept, față, labele picioarelor, coapse. Arsurile solare pot intra în categoria celor de gradele I și II, acestea din urmă fiind mai rare și pe suprafețe mai mici.

Există și o formă de insolație clasică, ce survine după expunerea la căldură, combinată cu o stare generală alterată și cu o temperatură corporală crescută. De regulă, aceasta apare la persoanele care nu au capacitatea de adaptare la condiții de mediu specifice perioadelor caniculare (temperaturi ridicate, umiditate crescută) și poate să fie provocată de disfuncții ale sistemului de termoreglare, fie ca urmare a deshidratării, fie a unor afecțiuni medicale preexistente.

Un alt tip de insolație este așa numita insolație de efort, care apare ca urmare a efortului fizic în condiții climatice nepotrivite, fiind combinată cu simptome specifice și hipertermie. Spre deosebire de formele precedente de insolație, aceasta din urmă se instalează relativ repede, în timp ce primele tipuri impun o expunere de durată la soare sau într-un mediu cald.  

În cazul apariției hipertermiei, indiferent de cauza care o provoacă, organismul are posibilitatea de a se recupera și de a scădea temperatura corporală crescută. De regulă, simpla retragere la un loc umbrit, hidratarea și o poziție confortabilă, recuperează excesele termice în circa 30-45 de minute. Procesul poate avea loc atunci când limitele de toleranță termică nu au fost depășite.

Dacă efortul termic al organismului este dincolo de limitele sale, combinat cu deshidratare severă sau alte afecțiuni care subminează capacitățile fiziologice de rezistență la temperaturi ridicate, este vorba despre epuizare termică, descrisă prin simptome cu diferite grade de severitate ale insolației și hipertermiei grave.