Uneori poți avea noroc, alteori, mai puțin sau deloc.
Însă, câteva elemente din ecuația complexă care definește pescuitul la crap pot fi stăpânite și scoase din categoria "noroc", dacă aplicăm câteva principii de bază și dacă nu ne este frică să schimbăm anumite lucruri atunci când planurile nu merg așa cum ne dorim.
În primul rând, nu poți prinde peștele dacă peștele nu este acolo.
O nadă de calitate și o montură bună pot fi inutile dacă pescuiești pe apă adâncă, iar peștele se află pe apă mică.
În general, primăvară, în zilele însorite, avem cele mai mari șanse să găsim crapii în apropierea malurilor, în zonele cu apă mică, deoarece acolo se va încălzi cel mai repede.
Pe timpul nopții, dacă suntem pregătiți să îndurăm temperaturile scăzute, ii putem găsi pe zonele cu apă adâncă, unde temperatura poate rămâne relativ constantă și independentă de cea atmosferică.
Însă nici aici nu e nimic bătut în cuie.
Crapii sunt la început de drum și încep să se dezmorțească, apetitul lor nu e același ca pe timpul verii și nici nu circulă prea mult.
Vântul joacă un rol important în localizarea crapului. Dacă e un vânt rece și puternic, șansele sunt că peștii să nu se lase purtați și să rămână în zonele cu apă liniștită și mai caldă. Dacă ne apropiem de vară, vântul și curenții vor pune în mișcare hrana naturală din apă, deci peștele ar trebui să o urmeze.
Modul în care abordăm orice partidă de pescuit la crap are un factor decisiv în rezultatul final al partidei, iar primăvara acest aspect e și mai important.
Dacă am localizat peștii, sau cel puțin credem asta, prima piesă din puzzle e la locul ei.
Avem, apoi, nevoie de o nadă de calitate, o momeală bună de cârlig și de o montură potrivită pentru situația în care ne aflăm, pentru distanță la care pescuim și substratul pe care trebuie să o prezentăm.
Atunci când peștii se hrănesc bine, putem experimenta cu diferite nade, momeli sau monturi. Însă, primăvară, când putem avea parte de o singură trăsătură în 12 ore, este foarte important să avem încredere în ceea ce folosim.
Pentru partida de față am ales o abordare oarecum similară partidelor de pe timpul verii, deoarece sunt pe un lac de dimensiuni mici, cu puține exemplare de pești între 5 și 10kg, lacul având o populație foarte mare de ciortan de dimensiuni mici, de la 100gr la 2kg.
De asemenea, acești ciortani sunt mari consumatori de boilies.
Am avut surpriza de nenumărate ori să prind ciortani de maxim 200-300gr cu două boilies-uri de 20mm.
Din acest motiv, abordarea mea poate părea oarecum ciudată pentru luna martie, alegând să pescuiesc cu cârlige de dimensiuni nu tocmai mici și nădind în mare parte cu boilies-uri.
Pentru a mă conforma anotimpului și temperaturilor mai scăzute, a trebuit, totuși, să micșorez puțin dimensiunile.
Dacă vara foloseam numai cârlige de 4 sau chiar 2, pentru a selecta cât mai bine peștii de dimensiuni mai mari față de ciortani, acum am decis să folosesc cârlige numărul 6, modelul Floating de la Caperlan.
Cârlige puternice, create împreună cu VMC, cu o formă clasică: tijă scurtă și curbată, vârful drept și foarte ascuțit.
Cârlige perfecte pentru majoritatea monturilor clasice, de la monturi simple cu fir de păr pentru boiliesuri scufundătoare, până la monturi de tip pop-up, Ronnie rig sau Whitty Pool.
Dacă în lacul pe care pescuim avem o densitate bună de crap de dimensiuni medii sau mari și sunt șanse mici să fim deranjați de pești de talie mică, putem pescui cu momitoare, cu rig-uri scurte de până la 10cm din fir textil moale și cârlige de dimensiuni relativ mici.
Pe firul de păr putem folosi pop-up-uri de 8-10mm, boabe de porumb flotante sau momeli de tip „snowman” cu boilies-uri mici, chiar și solubile.
Pentru un plus de atracție putem atașa un mic săculeț solubil cu pelete de dimensiuni mici, diferite spărturi sau amestecuri speciale pentru săculeți solubili.
Dipurile pot fi folosite cu succes, atât pentru momeala de cârlig, cât și pentru aditivarea nadei de pe momitor sau a mixului de nădire în cazul în care folosim spomb-ul sau racheta.
Pentru această partidă am ales să folosesc 3 monturi diferite pe cele 3 lansete.
Din punctul de vedere al localizării, am ales o zonă în apropierea malului opus, dar cu apă destul de adâncă, undeva la 2m, adâncimea maximă a lacului fiind de aproximativ 2.5-2.6m. Am ales această zonă pentru că pe tot parcursul zilei vântul a bătut în direcția respectivă și pentru că în partidele trecute a fost cea mai productivă arie, reușind să prind pești de acolo chiar și în luna februarie când temperatura apei nu depășea 4-5 grade.
Monturile au fost lansate pe o zonă destul de grupată peste care am nădit cu spomb-ul un amestec format din boilies-uri Xtrem 900 Monster Crab de 14mm, atât întregi, cât și sparte, boilies-uri Wellmix Monster Crab de 20mm întregi și sparte, pelete Monster Crab de 4mm, puțin porumb de conservă și câțiva viermi morți.
Monturile au funcționat și nada și-a făcut treaba reușind să scap de carașii și crapii extrem de mici.
Peștii care și-au făcut apariția în prima faza au fost ciortanii de 1-2kg. Pentru un pescuit de primăvară timpurie este un rezultat acceptabil.
Înainte de lăsarea serii am decis să întrețin puțin vadul cu câteva boilies-uri aruncate cu bastonul de nădire, atât Xtrem 900 de 14mm, cât și Wellmix de 20mm, datorită proprietății lor de semi-solubilitate.
Schimbarea a dat roade și, pe timpul nopții, la montura cu fir cămășuit și două boilies-uri, a venit primul crap mai "îmbrăcat" al partidei: un comun impecabil de 7 kilograme.
Un exemplu perfect că putem avea rezultate și primăvara pe apă rece, dacă localizăm peștii, dacă folosim o montură potrivită și, mai ales, o nadă și momeală de calitate.
